Dialog pe biciclete

Azi trec pe roşu cu bicicleta, la un semafor doar pentru o trecere de pietoni. Foarte tentant, în condiţiile în care nu trecea nimeni şi întârziasem la serviciu. Aud ceva în spate, ceva din 2 silabe.

Continui să pedalez.

După ce mai parcurg câţiva metri trece pe lângă mine un bătrânel, pe o cursieră, zicându-mi ceva în suedeză. Mai multe silabe de data asta. Îl ajung la semaforul următor. Vârsta ca vârsta, da' era pe cursieră. 

Îl întreb în engleză ce mi-a zis. Îmi răspunde nervos în suedeză, din care recunosc roşu şi semnal. Îl rog să vorbească în engleză. Mă întreabă dojenitor "Do you want to die?", lovindu-se în cască. "Well ... eventually", îi răspund, apoi îi spun că-mi pare rău şi mă scuz pentru faptă. "Oh ... it's ok ... it's ok" şi continuă cu poveţe despre viaţă şi despre cum amenda este 1000 de coroane.

Se desprind următoarele concluzii:

• Să-mi fie ruşine, dar de la suedezi am învăţat să trec pe roşu pe bicicletă. În România mi-e frică.
• Suedezii evită conflictul, aşa cum se spune, dar doar până la o anumită vârstă.
• Trebuie să-mi iau o bicicletă mai rapidă.