La mine a durat 2 secunde. Cât să deschid gura şi să scot nişte sunete. Profu' a făcut o figură ca şi cum ar fi muşcat o felie de lămâie şi mi-a zis să stau liniştit.
20 ani mai târziu am mers prima oară într-un club de karaoke. Suedezii sunt pasionaţi de karaoke şi au multe cluburi speciale pentru asta. Speciale şi ciudate.
7 oameni ne-am înghesuit într-o cameră de mărimea unei bucătarii mici de garsonieră din Militari. Am primit 2 microfoane, 2 meniuri cu cântece şi-o telecomandă. E ciudat să te auzi în microfon într-o cameră de 5mp.
Până acum am evitat să cânt karaoke. Asta pentru că ştiu ce se aude când încerc să deschid gura melodios. Dar după câteva pahare de vin, vocea mi se schimbă şi capătă valenţe artistice.
După această prima sesiune reuşită de karaoke, am câteva sfaturi pentru alţi începători fără speranţă:
- Alegeţi piese pe care le ştie toată lumea şi care-i stimulează şi pe ceilalţi. Exemple: Reel 2 Real - I like to move it, O-zone - Dragostea din tei.
- Sau mergeţi pe piese imposibil de cântat şi care degenerează într-un haos ilar. Exemplu: Eminem - Without me.
- Pe cât posibil să nu rămâneţi singur(ă). Ceilalţi vor suporta doar 2 secunde zgomotul. Cam cât profu' de muzică.
2 comentarii:
Deschideti ferestrele larg domnilor :))
Asta era profu de desen ...
Moroianu, ce-i obiectul ala extraterestru?
Trimiteți un comentariu