Senzaţional, Mărculescu ajută un tânăr suedez

Expoziţiunea

Era un pic frig şi eu grăbeam pasul străpungând răcoarea serii spre sală. Pe lângă mine trece în fugă un tânăr, care, neatent, scapă un card de transport în comun. Îşi continuă, în mod iresponsabil, fuga pe trotuar.

Intriga 

Iau cardul de pe jos şi-o zbughesc după tânăr. 

Desfăşurarea acţiunii

Tânărul aleargă repejor. Eu deja am un handicap de câţiva metri. Măresc ritmul. Tânărul măreşte şi el ritmul. Mă încăpăţânez să nu strig. Ce să strig? "Alo, domnu"? "Hallå, herr"? Nu merge ...

Punctul culminant

Îl ajung din urmă pe năuc, lângă o gură de metrou. Îi întind cardul, în timp ce alerg pe lângă el. Îl vede, îl ia plăcut surprins şi zice "Tack så mycket" (mulţumesc mult), apoi intră la metrou. Eu traversez strada spre sală.

Deznodământul 

Părţile bune ale alergării au fost că m-am încălzit niţel înainte de sală şi-am agitat un pic şi sucul din geantă pregătit cu grijă de acasă.

Dar întâmplarea este cel puţin stranie din două motive. Primul este că tânărul, ca şi suedez, trebuia să nu vorbească cu străini şi să mă ignore total când i-am arătat cardul. Al doilea, este că eu ca şi român, trebuia să iau cardul şi să-l folosesc.